Separarea casatoriei civile de cea religioasa

     Observ de ceva vreme ca s-a impamantenit un obicei, anume, sa se separe casatoria civila de cea religioasa. Si se aduc uneori si argumente: ba ca nu sunt bani de nunta, ba ca doua petreceri la un interval considerabil implica de doua ori mai multi bani ca si castig. Foarte multe cupluri insa nu considera necesar nici a face cununia civila, spunand ca n-au nevoie de documente pentru a-si dovedi iubirea (“… actele nu ar schimba cu nimic relatia noastra, dimpotriva!”).

     In ambele cazuri se ignora si se minimalizeaza Taina Sfanta a Cununiei. E adevarat, nu documentul ii uneste pe cei doi ce se iubesc, ci Hristos in Biserica. Ca Taina, Casatoria sau Nunta crestina presupune, in prealabil, casatoria civila ca asezamant natural, si impartaseste celor doi soti harul dumnezeiesc care transforma dragostea lor fireasca in dragoste spirituala desavarsita. Nefirescul se simte si atunci cand mireasa paseste in biserica in ziua Nuntii imbracata in alb (ca simbol al curatiei si fecioriei), desi poate ca tinerii traiesc impreuna cu sau fara cununie civila de luni sau ani de zile. Daca mireasa e gravida, spre exemplu, in luna a opta e la fel de stanjenitor …

     Altii leaga Cununia religioasa de botezul pruncului … si atunci te intrebi unde a fost Hristos in viata lor pana atunci. Ce cuvant de invatatura ar trebui sa le spuna parintele slujitor celor ce s-ar cuveni sa paseasca din acea zi in viata de familie, cand ei de fapt au ani buni de concubinaj si copii dupa ei? E lucru stiut, si parintii duhovnici ii avertizeaza pe cei tineri, ca relatia intima in afara Cununiei in Biserica este desfranare, pacat mare care aduce, conform Sfantului Apostol Pavel, pierderea Imparatiei lui Dumnezeu. De asemenea, se stie faptul ca urmarile trupesti si sufletesti ale nasterii copiilor din desfranare sunt greu de prevazut. Cu privire la viitorii soti, tot Sfantul Apostol Pavel, in prima sa Epistola catre Corinteni, sfatuieste cuplurile care nu-si pot asuma lupta abstinentei sa se casatoreasca, de vreme ce mai bine este sa se casatoreasca decat sa arda (de pofta n.n.) (I Corinteni 7, 9). E bine sa luam aminte si sa intelegem ca avem nevoie de Hristos mai mult decat orice altceva pe lumea aceasta, ca iubirea intre doua persoane trebuie sa aiba temelie in Hristos, Cel ce ne iubeste desavarsit. De ce mai purtam atunci numele de crestini, daca viata noastra nu ne-o raportam la invatatura Mantuitorului si a Sfintilor Parinti?

     Gasesc vinovati si pe cei ce smintesc, parinti sau viitori socrii, ce insista ca cele doua cununii (civila si religioasa) sa nu se faca impreuna, adica in aceeasi zi (dimineata cea civila, spre dupa-amiaza cea religioasa) sau la un interval de timp foarte scurt, de cateva zile (interval in care nu trebuie sa locuiasca impreuna). Separarea in timp a celor doua momente (care sporeste sansele de pacatuire) e un pacat grav pe care multi nu-l sesizeaza sau nu-i inteleg gravitatea. Daca va iubiti copiii, si sunt incredintat ca asa este, lasati-i sa se cunune, lasati la o parte castigul material indoit … pentru ca ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? (Marcu 8, 36). Sa nu-l vindem pe cateva milioane. Ar fi bine sa nu mai cautam justificari, sa nu mai dam vina pe societate, pe lipsuri, ci sa vedem in spatele gesturilor lipsa atasamentului fata de valorile moral-crestine si putina noastra credinta.

     Candva vom raspunde pentru toate cate am savarsit in trup!

“Hristos si tinerii” de Laurentiu Dumitru

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

     Despre post, in general, aflam din Sfanta Scriptura, ca Mantuitorul Insusi a practicat postul; El a postit 40 de zile inainte de inceputul activitatii Sale publice (Matei 4,2;Marcu1,13) si a invatat pe ucenicii Sai atat prin cuvant, cat si prin fapta, ca postul este nedespartit de rugaciune. El l-a recomandat ca pe un mijloc de lupta impotriva ispitelor si a puterilor diavolului (Matei 17,21), staruind ca nu trebuie practicat numai cu forme exterioare, dupa obiceiul iudeilor, care faceau din post un mijloc prin care puteau fi laudati de oameni.Sfantul Vasile cel Mare vorbind despre vechimea postului, considera ca in prima porunca data de Dumnezeu primilor oameni in gradina Edenului este cuprinsa si porunca postului, deoarece “Sa nu mancati din pomul cunostintei binelui si raului”(Facere 2,17) se refera la post ca infranare.
     Pentru societatea noastra postul este inteles gresit. Multi considera postul o forma nefireasca prin care omul este persecutat pentru pacatele sale, altii au facut din post un scop in sine, uitand ca postul este un mijloc prin care ne infranam poftele noastre cele egoiste.
     Pentru traditia crestina postul reprezinta o normalizare a naturii noastre, si nu o persecutare a acesteia. Dupa invatatura crestina omul firesc este cel de dinainte de pacat, deoarece pacatul este o manifestare contrara firii-nefirescul din noi. Ca si omul primordial, astazi, omul contemporan prin pacat uita de Dumnezeu. Putem spune ca astazi postul este mai necesar ca oricand, daca tinem seama ca omul este alipit de valorile materiale si saracit de Dumnezeu. Pentru un crestin autentic adevarata bogatie este atunci cand a reusit sa-L omeneasca pe Dumnezeu (sa locuiasca Dumnezeu in el) si sa se indumnezeiasca.
     Postul Sfintilor Apostoli (popular-postul Sampetrului), care preceda sarbatoarea comuna a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (29 iunie) este randuit de Biserica in cinstea celor doi verhovnici ai apostolilor si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodata, prin tinerea acestui post se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime si care se revarsa in fiecare an peste Biserica la sarbatoarea Rusaliilor, impartasindu-se din ele si credinciosilor; de aceea, in vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.
     Despre vechimea acestui post marturisesc, in secolul IV, Constitutiile Apostolice. Marturii ulterioare se gasesc la Sfantul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului, la Leon cel Mare, care numeste postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. Se pare ca la inceput, postul acesta era tinut numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosii din lume.
     Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durata fixa, Postul Sampetrului are o durata variabila de la an la an, deoarece inceputul lui (fixat aproximativ prin sec. VI) e in functie de data variabila a Invierii lui Hristos. Postul incepe luni, dupa Duminica Tuturor Sfintilor si tine pana in ziua de 29 iunie (inclusiv, daca aceasta sarbatoare cade miercurea sau vinerea, dezlegandu-se in acest caz numai la peste si untdelemn). Durata lui este deci mai lunga sau mai scurta, dupa cum Invierea din anul respectiv a cazut mai devreme sau mai tarziu. In chip normal (daca Invierea Domnului s-ar sarbatori in rastimpul indicat de regula consfintita la Sinodul I Ecumenic, adica intre 22 martie si 25 aprilie), ea variaza de la 8 zile (durata cea mai scurta, cand Invierea cade la 25 aprilie) pana la 42 de zile (durata cea mai lunga, cand Invierea cade la 22 martie). Dar in actuala situatie a Bisericii noastre (ca a tuturor Bisericilor ortodoxe care si-au indreptat calendarul, mentinand insa Pascalia stilului vechi, a calendarului neindreptat), Invierea fiind sarbatorita de fapt intre 4 aprilie si 8 mai, durata Postului Sfintilor Apostoli se scurteaza, de la 28 de zile (durata cea mai lunga) pana la desfiintare (in anii in care Invierea cade dupa data de 1 mai). Asa s-a intamplat in anii 1945 si 1956 (Invierea la 6 mai), cand Sfantul Sinod a hotarat ca postul sa se tina in cele trei zile dinaintea sarbatorii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel ( sarbatoarea cazand inaintea Duminicii Tuturor Sfintilor, in seara careia trebuia sa lasam sec). Aceeasi situatie am avut-o si in anul 1983 (Invierea la 8 mai), cand postul a fost numai de doua zile (27-28 iunie).
     O regula simpla si practica spre a afla durata Postului Sampetrului din orice an este urmatoarea: cate zile sunt de la data Invierii (inclusiv) din anul respectiv pana la 3 mai (exclusiv), atatea zile tine postul. De exemplu, in anul 1982, cand Invierea s-a serbat la 18 aprilie, Postul Sfintilor Apostoli 15 zile (14-28 iunie).
Postul Sfintilor Apostoli e mai putin aspru decat al Paresimilor.
     Dupa Pravila cea mare si Invatatura pentru posturi din Ceaslovul mare, luni, miercuri si vineri se mananca legume fara untdelemn, marti si joi aceleasi cu untdelemn (si vin), iar sambata si duminica si peste; dezlegarea la peste se da si luni, marti si joi, cand cade sarbatoarea vreunui sfant cu doxologie mare, iar cand o astfel de sarbatoare cade miercuri sau vineri, se dezleaga la untdelemn si vin. La hramuri si la Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (24 iunie) se da dezlegare la peste, in orice zi a saptamanii ar cadea. Dupa Tipicul mare, lu

Conferinta parintelui Arsenie Papacioc

     Parintele Arsenie Papacioc este considerat cel mai mare duhovnic roman in viata. A facut parte din “generatia de aur” a teologilor romani, a fost prigonit si inchis de comunisti. A stat in pustie cu parintele Cleopa. Din anul 1976 este duhovnicul Manastirii “Sfanta Maria” – Techirghiol.