Intrarea in Biserica a Maicii Domnului – 21 noiembrie

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

În viaţa fiecăruia sunt evenimente care au o deosebită importanţă. Fie aceasta ziua de naştere, în care primim dreptul la o viaţă nouă, fie a naşterii din “apă şi din duh”- a  Sfântului Botez, momente cand atragem la sărbătoarea noastră rudele şi prietenii  pentru ca bucuria noastră să fie deplină. O deosebită bucurie sufletească ne aduc acele evenimente care sunt legate de mântuirea  sufletului, care ne-a dat posibilitatea din robi ai păcatului să devenim, după cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, “copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). Astfel ne bucurăm de evenimentele petrecute în istoria omenirii care sunt legate de izbăvirea neamului omenesc din păcat, moarte  şi blestem.

Una din aceste sărbători este şi  Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, căci în această zi Maica Domnului a fost dusă de Ioachim şi Ana la Templul din Ierusalim.

Sfânta Evanghelie nu vorbeşte în ce mod s-a petrecut evenimentul dat, însă îl avem păstrat în Tradiţia Bisericii.

Fecioara Maria era unicul copil a părinţilor săi. Tatăl său, dreptul Ioachim venea din neamul împăratului David şi locuia în oraşul Nazaret, având ca soţie pe Ana din neamul lui Aaron, fiica preotului Matfan. Istoria ne mărturiseşte că Ioachim şi Ana timp îndelungat nu au avut copii, aceasta era la iudei o ruşine, deoarece copiii se socoteau ca o binecuvîntare deosebită a lui Dumnezeu, căci fiind popor ales, ei aşteptau ca la  “plinirea vremii” din mijlocul lor să se ridice Mesia, Mîntuitorul lumii, iar lipsa copiilor îi nesocotea pe părinţi în numărul celor binecuvîntaţi de Dumnezeu. Această nefericire o suportau greu Ioachim şi Ana. Dar iată, darul rugăciunii aduse înaintea Bunului Dumnezeu: în familia lor se naşte o fetiţă căreia îi pun numele Maria.

 Viaţa acestei Fecioare în casa părintească trece într-o educaţie spirituală deosebită. După făgăduinţa dată înainte de naşterea copilei, părinţii trebuiau s-o aducă în dar lui Dumnezeu, pentru ca să-şi petreacă viaţa la Templu. Şi iată, când copila împlineşte 3 anişori, este adusă de drepţii Ioachim şi Ana la Templu, împlinind promisiunea dată lui Dumnezeu.

Închipuiţi-vă cu câtă bucurie sufletească primeşte în mâinile sale, acest dar de mare preţ, închinat lui Dumnezeu, preotul Zaharia, căruia i se profeţeşte de la Duhul Sfînt, că anume prunca aceasta va fi scara lui Iacov pe care are să se pogoare pe pământ Cuvântul şi să urce la cer neamul omenesc. Văzînd această dumnezeiască slavă şi mărire preotul Zaharia, conduce de mână pe pruncă în Sfânta Sfintelor, adică acolo unde avea dreptul  să intre “…numai marele preot, o dată pe an  şi nu fără jertfa, pe care el îl aduce pentru sine însăşi şi pentru păcatele şi neştiinţele norodului” (Evrei 9,7). Nu este oare această copila mieluşeaua aleasă, care se aduce ca dar deosebit, după rânduiala Vechului Testament în Templul lui Dumnezeu, prin care neamul omenesc se va mântui?

Prin această solemnă intrare în Templu a Maicii Domnului, vedem cu toţi, iubiţi credinciosi, bunăvoinţa lui Dumnezeu pentru oameni şi pentru mântuirea lor prin venirea în lume a lui Hristos – Mântuitorul nostru. De aceea şi Biserica Ortodoxă chiar la începutul slujbei închinate sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică înalţă către ceruri vestirea: “Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L…”

Fiind intrată în Templu ca dar al părinţilor săi pentru Dumnezeu, Fecioara Maria a ieşit din lumea plină de ispite, păcat şi moarte, dezicându-se de acestea, şi a ales calea curăţeniei trupeşti – pururea fecioriei, ceea ce era străin oamenilor Vechiului Testament. Iar jertfa aceasta s-a făcut pentru ca ea să devină vas ales în care trebuia să se întrupeze Hristos. Anume sub bolţile sfinte ale Templului Fecioara, slujind lui Dumnezeu prin ascultare, se pregătea de acea zi, când în smerenie va zice îngerului vestitor “Fie mie după cuvântul tău” (Lc. 1,38), şi să împlinească cuvintele profetului: “…poarta care se va deschide şi nici un om nu va intra pe dânsa, căci Domnul Dumnezeul lui Israil a intrat pe ea şi ea va fi închisă” (Iezechiel 44,2).

Prin aceasta prorocul ne arată că anume acest vas ales va fi cu dar deosebit, ea fiind Pururea Fecioară, de aceea şi-i este dată puterea de a  aduce rugăciuni înaintea lui Dumnezeu pentru tot neamul omenesc, şi dacă noi în rugăciunea către sfinţi ne adresăm “Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi”, atunci către pururea Fecioară zicem ca la o adevărată Maică: “Miluieşte-ne pe noi”. Iar ea îşi revarsă mila sa asupra dreptmăritorilor prin minunile care se arată prin cinstitele sale icoane în diferite colţuri ale lumii.

     Se cuvine şi nouă tuturor să aprindem în inimile noastre scânteia iubirii către Născătoarea de Dumnezeu, care cu mare dragoste şi blândeţe de mamă se roagă necontenit Fiului ei, Domnului nostru Iisus Hristos, pentru păcatele întregului neam omenesc.

 

Fracmasoneria!

Filmul vorbeste de la sine!

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil – 8 noiembrie

 

Sfintii Arhangheli

    

Despre îngeri, Biserica ne învaţă ca sunt “duhuri slujitoare” (Evrei, 1, 14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească. Aşadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei formeaza “lumea nevazută”, “cerul”.

După descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamareasc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor imparatiilor, a popoarele, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor.

Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: tot ce este in noi bun, curat, luminat, orice gand frumos, orice miscare buna a inimii, rugaciunea, pocainta, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se infaptuiesc din indemnul ingerului pazitor.

La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumusete, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: “Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt”. Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu

Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: “Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insela pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el” (Apoc., 12, 7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum graieste Domnul: “Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer” (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, au cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, “credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri”. Caci, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: “Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?” Chiar numele de Mihail asta inseamna: ” Mi-ca-El – Cine este ca Dumnezeu”.

Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.

Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele.

Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele ingerului talmacitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27).

Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului (Luca, 1, 19).

Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic ca tot Arhangelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii.

Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit.

 Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandurora, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugaciunile lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si imparatiei ceresti.