Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel – 4 iunie

     La 4 iunie, în fiecare an, B.O.R. praznuieste pe cei patru sfinti martiri Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos. In septembrie 1971 s-a facut o descoperire de mare insemnatate, care pune in lumină vechimea si vigoarea crestinismului daco-roman. Este vorba de o bazilica paleocrestina, descoperita in comuna Niculitel din judetul Tulcea, la vreo 10 km de vechea cetate romana Noviodunum- Isaccea de astazi. Valoarea acestei bazilici stă în cripta sa cu moaste de martiri (martirion), – de forma patrata (3,70×3,40), construita din caramida cu mortar – asezata sub altar. In interior, pe peretele din stanga intrarii, a fost zgariata in mortarul crud o inscriptie in greceste: “Martirii lui Hristos”, iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvantul “martiri”, precum si numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos.

     In anii urmatori, continuandu-se cercetarile arheologice, sub nivelul acestei cripte s-au mai descoperit resturi din trupurile altor martiri, ale caror nume nu se cunosc. Pe o lespede de calcar se afla o inscriptie, cu urmatorul cuprins: “Aici si acolo (se afla) sangele martirilor”.

     Arheologii si teologii care s-au ocupat cu aceste descoperiri de la Niculitel    n-au putut stabili data si timpul patimirii acestor sase martiri. Cei mai multi socotesc ca au fost martirizati in localitatea invecinata Noviodunum (Isaccea), fie in cursul persecutiei lui Diocletian, prin anii 303-304, fie in timpul imparatului Liciniu, care a luat mai multe masuri impotriva crestinilor, prin anii 319-324.  Poate cei doi, necunoscuti, sa fi patimit si mai devreme. Martirologiul “siriac” pomeneste pe mucenicul Filippos in ziua de 4 iunie, iar Martirologiul numit “ieronimian” îi mentioneaza pe toti, la aceeasi data, adaugand si alte nume: Quirinus, Iulia, Saturninus, Galdunus, Ninnita, Fortunio si alti 25, ale caror nume sunt notate. S-ar putea ca intre ei sa fi fost si cei doi martiri necunoscuti descoperiti la Niculitel. Numele primilor trei martiri sunt orientale, cel de Filippos este biblic, iar celelalte sunt latine, deci ar fi niste localnici daco-romani.

     In a doua jumatate a secolului al IV-lea, pe locul in care au fost ingropati, s-a ridicat o bazilica, in scopul cinstirii lor in fiecare an. Probabil acest lacas de inchinare paleocrestin –sau vreo manastire care se va fi ridicat mai tarziu – a dat satului numele de Mănăstirişte, care este intalnit in cateva izvoare medievale. Bazilica de la Niculitel prezinta o mare insemnatate pentru istoria Bisericii noastre, pentru ca aici s-au pastrat singurele moaste de martiri din perioada paleocrestina descoperite pe teritoriul Romaniei. La 17 ianuarie 1973, in urma aprobarii date de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane moastele celor patru martiri au fost transportate de la cripta in patru racle metalice, la manastirea Cocos aflata in imediata apropiere a comunei Niculitel. La 4 iunie 1981 s-a citit in manastire pentru prima data un Acatist alcatuit in cinstea sfintilor mucenici.

     Sa ne îndreptăm şi noi pasii spre acest lăcaş de rugaciune, ridicat pe la inceputul veacului al XIX-lea de calugari transilvăneni si sa cerem Sfintilor Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos sa ne ocroteasca cu rugaciunile lor inaintea lui Hristos Domnul, pentru care au patimit, si să zicem –  “purtatorilor de chinuri, ca niste viteji cugetatori, indrazneala avand catre Dumnezeu, noua tuturor celor ce va cinstim cu dragoste, cereti-ne iertare de greseli, izbavindu-ne de patimi si de necazuri”.Amin!